Ploua afara
Si zdrentele-i ude
Il sfasie parca pe el.
Cer intunecat,
Privire pierduta,
Ploua mai tare
e disperat!
Fruntea-n pamant
Si udul vestmant
Se lipeste de trupui-i firav
Ridica privirea,
O vede
Ploaia se-opreste
Si haina-i se zvanta
Fruntea-si ridica
Ceru-i senin,
Privirea curata,
Nici strop de venin.
