E foarte ciudat sa te trezesti intr-o zi k iubitul nu-ti e iubit, k ceea ce vroiai pana acum a iesit de mult din discutie, k nu mai poti sa arati ceea ce simti sau sa vorbesti cu persoane la care te gandesti.
La fel de ciudat e sa fii constienta ca alegerile facute sunt cele corecte dar sa te doara atat de tare incat sa ti se para ca ai facut greseala vietii. E trist sa vezi ca oamenii in jurul tau nu gandesc asa si ca, mai rau, esti privita ciudat pt k o faci. Oamenii au alte prioritati, alte aspiratii.. iar eu ma simt neinteleasa. De ce lucrurile sunt asa cum sunt? De ce e viata asa complicata?De ce nu putem fi fericiti ? De ce se indragostesc oamenii daca nu seamana?Nu se potrivesc? Sunt intrebari pe care mi le tot pun si carora le raspund, mai mult sau mai putin realist.
Viata mea e alta. Nu mai am acea fericire. Nu stiu daca as mai fi putut s-o am, daca faceam alte alegeri si nu stiu daca o voi avea, dupa alegerea pe care am facut-o.
Stiu doar ca nimeni nu gandeste asa.Sau daca gandeste, nu cine conteaza.Nu pentru mine. Sau daca o face, eu nu stiu… si nici el…
Sper sa reusesc sa intru la facultate, sa fiu un medic bun….
pity Spune:
on 11/06/2009 at 10:28 pm
draga pity,ceea ce ai scris tu aici m-a facut sa ma regasesc in totalitate..simt nevoia sa iti scriu si eu ceva,despre o stare care isi face loc saptamanal in viata mea..oare “ciudat” e cuvantul? sau poate e o stare ce nu poate fi definita in cuvinte,o stare in care nu poti respira acelasi aer pe care il trage in piept propria-ti persoana,starea aceea care te face sa vezi cum franturi din lumea ta pe care ai construit-o de mica putin cate putin,etapa cu etapa,se descompun.. Incetul cu incetul iti dai seama ca ai un tel pe care vrei sa il atingi,pentru tine si din orgoliul nemasurat alaturi de frica de a nu da satisfactie altora ca ai dat gres. dar pe parcurs parca iti pierzi din entuziasm si iti spui ca iti doresti asta pentru ca trebuie,pentru ca esti o invingatoare. E una din diminetiile in care te trezesti dupa ce ai visat o persoana draga cu care nu ai mai vorbit de mult..dar alungi lipsa ei pentru ca oricum nu ai ce face. E una din zilele in care,ajunsa la scoala te gandesti ca poate nu era chiar atat de rau sa fi la fel ca celelalte..poate ele sunt mai fericite.
Incerci ca definesti dragostea si iti dai seama..ca ea nu poate fi definita..si din pacate nu mai traim intr-un timp boem, in care oamenii sa lupte pentru idealurile care nu constau in bani,case,mosteniri,sau o casatorie profitabila. Probabil singurul lucru care te mai poate face sa iesi din starea asta e atunci cand ajuti pe cineva,si vezi recunostiinta in ochii unui om simplu.
Parca nici jurnalul nu iti mai inspira incredere..si oricum la ce ajuta acel caiet cand nu ai o bagheta magica si vremurile in care impartaseai versuri cu cineva s-au dus..
apoi te refuguiezi in invatat si de multe ori te gandesti ca poate era mai bine daca totusi nu erai atat de impulsiva cand i-ai spus lui cuvintele ce dor.
Iti amintesti ca in urma cu ceva timp,rimelul ala de la avon sau ritualul baii cu spuma,orele de machiaj si melodiile care iti alinau timpanul candva te faceau fericita…acum ai o cutie plina cu farduri de care probabil te-ai plictisit de mult.
In ceea ce priveste oamenii care se uita ciudat la tine pentru ca esti altfel..e ca si cum ai o coala de hartie pe care incepi sa trasezi multe linii dar nu reusesti sa le faci drepte..toate sunt inclinate..una singura drepta,perfecta.
cand te vei uita la foaie vei spune ca linia dreapta e stramba si toate celelalte strambe sunt drepte.
Si poate toate lucrurile acelea urate ar fi un nimic..dar din pacate uitarea ne scrie istoria,apasand pe fiecare litera..ea nu se grabeste.Si asa uiti..sa te bucuri de craciun, sa te plimbi prin parc sa mananci floricele,sa desenezi fete si sa le colorezi cu fardurile pe care le gasesti prin geanta.
Si din cand in cand te intalnesti cu cineva pe care nu ai mai vazut de mult si iti spune”ce te-ai schimbat,ce te-ai maturizat”..tu zambesti si spui ca ai mai crescut si ca toti ne schimbam..apoi iti aduci aminte ca te grabesti..iti iei ramas bun.Si te gandesti..oare asta inseamna ca m-am maturizat? ca acum nu mai port decat ce stiu ca imi sta cu adevarat bine?sau ca acum asortez mult mai mult culoriile..si ca nu ma mai filmez interpretand un rol..poate..poate mai trebuia sa raman asa.
Intrebarea care te roade cel mai mult..de ce nu sunt inteleasa si de ce el nu ma intelege cand ii spun ca inainte era altfel..Desi noapte de noapte cand adormi,spui somn usor ochilor a caror culoare te-a facut sa iti placa atat de mult verdele..ei stralucesc in interiorul tau.
Si ar mai fi multe de zis..de scris dar sunt atat de multe incat nici macar eu nu le mai stiu.
Iti doresc mult succes la bac,sa ti se indeplineasca visele si sa iti gasesti sau regasesti fericirea.Te pup,ai grija de tine:)
oanadragulin Spune:
on 25/06/2009 at 4:02 pm
Sunt zile in care te simti ” ca un actor grabit ce-si spune replica si-apoi a plecat”.Atunci apare, inevitabil intrebarea Ce s-a skimbat? care atrage dupa sine alte intrebari care nu duc in general nicaieri: de ce? ce vina am? Ce as putea face? mi-e mai bine asa?
Desigur, constientizezi ca ai ajuns intr-un loc firesc, o etapa a “maturizarii’, careia i ne supunem toti. In mod normal evolutia inseamna prosperitate, superioritate, fericire. Dar practic, ea inseamna constientizarea ca lumea care te inconjoara e departe de a fi cum ai crezut-o si cum ai perceput-o candva.
Candva ma facea fericita sa mananc 4 pungi de pombar o data chiar si cand niciuna din ele nu-mi apartinea. Sau sa ma machiez cu 50 de faduri o data doar pentru ca nu ma puteam hotari la unul singur. Dar ea era acolo, pentru mine si era fericita sa mi le dea, cred ca nici nu se intreba de ce ar face-o sau de ce fac eu ceea ce fac. Ii era suficient pentru a-si incalzi ochii de caprioara sa-mi redea mie “stralucirea nebuna din ochi”.
Ma sustinea in toate prostiile si chiar ma aprecia pentru forta pe care o aveam in ceea ce privea lupta continua pentru aparararea iubirii nebune pentru 2 ochi verzi. Iar mie imi era suficient motiv pentru a fi fericita fuga “sub pod”, un adverat secret de stat, pe care il feream disperata de ochii cunoscatori de fapt, ai mamei.
Astazi nu ma suna nimeni al carui univers sa fie roz, nici ca sa-mi planga nici ca sa ma faca pe mine sa nu o mai fac.
Astazi nimeni nu mai e dispus sa-si rupa din suflet destul cat pentru-un zambet.
Si daca stau sa ma gandesc, nci eu nu mai sunt, nu mai cred ca dragostea guverneaza lumea, nu ma mai incanta nici rafturile pline de pombar, pe langa care trec cu o indiferenta aproape inumana, nci cataloagele pe care altadata insemnam zeci de produse; defapt nici nu mai am aceste cataloage.
Lumea mea e acum o constatare dureroasa ca tot ce ma reprezenta in trecut, ridicol probabil, acum insemana doar “copilarii”. Stiu ca trebuie sa invat ca sa fiu cineva in viata, stiu ca nu exista prietenie si ca dragostea e defapt o atractie fizica efemera sau un interes imbracat in haine de gala.
Iti doresc sa ai grija de tine si sa-ti pastrezi puritatea si caldura cu care mi-ai intrat iremediabil in suflet.
10 la BAC si ai grija de tine!
sebastian Spune:
on 22/06/2009 at 5:19 pm
iti doresc succes si te pup
oanadragulin Spune:
on 25/06/2009 at 4:02 pm
Ms la fel. Dar cn esti?