O zi cu mine
Intr-o zi, pe cand stateam intinsa in patul din camera mea cu pereti instelati (nu de alta, dar am lipit zeci de stelute fosforescente pe toti peretii) si ma gandeam la cum as putea sa ajut o cunostinta, mi-am dat seama ca eu am suflet. Ca imi pare rau pentru ceilalti si ca fac tot posibilul sa-i ajut. Care va sa zica iubesc oamenii. Chiar daca uneori ma dezamagesc. Eu sunt tot om. Deci ar trebui sa ma ajut si pe mine, sa ma ascult, sa am rabdare cu mine si sa incerc sa ma inteleg.
Am devenit irascibila si culmea e ca totul se rasfrange numai asupra mea. Incerc sa ma abtin fata de ceilalti dar cand raman cu mine … Imi tot reprosez ca nu am actionat corect, ca sunt incapabila. Dar situatiile similare le inteleg la ceilalti.
Imi pare rau dar azi, vreau sa petrec o zi cu mine. Aprind lumina, ma ridic din pat, ma asezpe scaun si uitandu-ma in oglinda incep sa ma demachiez si sa-mi aplic o masca.
-Uite ca nu arat asa de rau…
Azi este ziua mea!
